De ce facem ceea ce facem?

Este cunoscut faptul că nu recepţionăm în mod pasiv influenţele externe şi nici nu reacţionăm în mod mecanic la solicitările vieţii de zi cu zi, ci în funcţie de anumite cerinţe interne care ne determină să fim selectivi în raport cu exigenţele de adaptare. Pentru a înţelege şi explica comportamentul, ne întrebăm firesc: de ce facem ceea ce facem? Care sunt cauzele pentru care am adoptat o conduită anume? Exista vreo raţiune pentru modul în care am procedat? Iată doar câteva întrebări la care nu găsim întotdeauna răspunsuri convenabile.

1.MOTIVAŢIA - definire şi caracterizare generală

Ne întrebăm, de asemenea: Care sunt resorturile interne care ne impulsionează să acţionăm într-un anumit fel? Cum se face că, uneori, acţionăm împotriva voinţei noastre? Dacă facem apel la conceptul de motivaţie, vom fi capabili să găsim răspunsuri la aceste întrebări, vom descoperi cauzele şi logica diferitelor comportamente aparent lipsite de explicaţii. Orice activitate umană are la bază un minimum de stimulare internă cu rol de dinamizare şi orientare în ambianţă.

Putem defini motivaţia ca reprezentând totalitatea stărilor de necesitate internă ale organismului care stimulează şi orientează comportamentul în vederea satisfacerii lor. In categoria "stărilor de necesitate" putem include forme motivaţionale, precum: trebuinţe, motive, interese, convingeri, idealuri, adică un ansamblu de factori care activează, ghidează şi reglează acţiunile.

Motivaţia joacă rolul unui "filtru" prin intermediul căruia noi recepţionăm şi asimilăm influenţele externe şi interne; prin motivaţie devenim "permeabili" din punct de vedere psihologic doar la acei stimuli care sunt capabili să ne satisfacă trebuinţele. In timp ce anumite trebuinţe sunt înnăscute (cele biologice), înscrise în zestrea noastră genetică, altele sunt dobândite în cursul interacţiunii noastre cu mediul fizic şi socio-cultural (ex: trebuinţa de confort, de informare, de navigare pe Internet, de prestigiu personal, de afirmare a Sinelui, etc.)

2.Componentele motivatiei

2.1.Trebuintele sunt componente motivaţionale de bază care exprimă în plan subiectiv stările de necesitate pentru anumite obiecte, evenimente şi persoane, nevoia de ceva anume. Exemple: trebuinţa de hrană, de explorare, trebuinţe ludice (de joc), nevoia de afecţiune maternă, trebuinţa de a iubi şi de a fi iubit, nevoia de libertate, nevoia de putere (administrativă, economică, politică, religioasă), etc. Trebuinţele se activează periodic şi sunt capabile să ne împingă spre găsirea unor modalităţi de satisfacere a lor. In mod obişnuit există mai multe trebuinte aflate în stări de activare diferite; din ansamblul trebuinţelor noastre, la un moment dat, se desprinde una care se impune ca dominantă.

Procesul satisfacerii trebuinţelor biologice (figura 1) prezintă o fază de activare-orientare a trebuinţei şi una de declanşare-susţinere energetică a acţiunii. Când ni se face foame, excitabilitatea nervoasă din centrii hipotalamusului începe să crească în intensitate, ceea ce, în plan psihologic, echivalează cu apariţia impulsului motivaţional (trăit în plan subiectiv ca o stare de tensiune internă).

Figura nr.1 Procesul satisfacerii trebuinţelor

Impulsul determină apariţia dorinţei de a consuma un anumit aliment (reprezentarea vizuală a alimentului însoţită de o anumită atracţie faţă de acesta). Valenţa este componenta motivaţională dată de relaţia dintre calitatea alimentului şi trebuinţa noastră de hrană; dacă există condiţii optime de hrănire, atunci valenţa este pozitivă şi acţionează ca forţă de atracţie, iar dacă, spre exemplu, alimentul este alterat, atunci valenţa este negativă şi va determina un comportament de evitare. Impulsul generat de trebuinţă, orientat prin dorinţă şi valenţă spre un anumit produs, devine tendinţa motivţtională. In sfârşit, prin intermediul limbajului intern formulăm intenţia de a acţiona în dependenţă de scop. După ingerarea unei cantităţi corespunzătoare de alimente, prin conexiune inversa negativa (feed-back), tensiunea iniţială este diminuată, ajungându-se la starea de saţietate şi refacerea echilibrului fiziologic. Se realizează astfel reglarea de stabilizare prin care sunt menţinute în limite relativ constante anumite funcţii psiho-fiziologice.

Uneori suntem nevoiţi să suspendăm temporar acţiunea, prin efort voluntar, datorită existenţei unor condiţii restrictive care nu permit satisfacerea trebuinţei. Alteori, datorită unor activităţi deosebit de interesante "uitam să şi mâncăm", trebuinţa de hrană fiind ţinută, pentru un timp, în penumbra conştiinţei.

In cazul trebuinţelor superioare, reglarea se realizează prin mecanismul conexiunii inverse de tip pozitiv (feed-before), care acţionează în sensul "ruperii" echilibrului iniţial şi al refacerii lui, mereu la alte niveluri calitative, în sensul dezvoltării şi al autodepăşirii. Prin intermediul reglarii de dezvoltare devine posibilă trecerea de la forme relativ simple de comportament la organizări acţionale superioare specific umane.

La ora actuală există mai multe modele interpretativ-explicative ale motivaţiei, cel mai cunoscut fiind de departe cel al psihologului american Abraham Maslow(1908-1970). Reprezentant de seamă al perspectivei umaniste în psihologie, Maslow nu s-a limitat la alcătuirea unei liste de trebuinţe, ci a elaborat un model teoretic cu aplicaţii practice, potrivit căruia trebuinţele sunt organizate şi ierarhizate pe 5 niveluri, model cunoscut în psihologie sub denumirea de "piramida trebuinţelor" (figura nr.2).

Figura nr.2 Pirmida trebuinţelor (A.Maslow)

De la baza piramidei spre vârf întâlnim urmatoarele niveluri: trebuinţele biologice (trebuinţa de oxigen, hrană, mişcare, repaus, odihnă, somn, trebuinţe sexuale), trebuinţe de securitate (nevoia de protecţie fizică, de securitate emoţională, siguranţa locului de muncă), trebuinte de afiliere (nevoia de apartenenţă la un anumit grup, echipă, formaţie, nevoia de a avea prieteni), trebuinţe de stimă şi statut (nevoia de prestigiu, nevoia de o bună reputaţie, nevoia de consideraţie), trebuinţe de autorealizare (nevoia concordanţei dintre gândire şi acţiune, nevoia de autodepăşire). Maslow a arătat că motivarea diferitelor acţiuni se realizează conform unor reguli:

Cu cât o trebuinţă este mai des satisfacută, cu atât probabilitatea apariţiei şi activării ei tind să scadă;

In cursul dezvoltării psihice, omul este motivat mai întâi de trebuinţele biologice situate la baza piramidei şi abia apoi de cele situate spre vârf, ponderea diferitelor niveluri modificându-se în funcţie de stadiul dezvoltării psihice a individului;

O trebuinţă situată pe o treaptă superioară reuşeşte să motiveze comportamentul numai dacă trebuinţele situate pe treptele inferioare au fost satisfăcute;
pagina1din 2:
  1   2   >    >>    
    Autor :   www.paranormal.ro
 Introdus pe data de  2005-08-07